Terapia imuno-oncologică

O privire în trecut pentru a înțelege viitorul

În toată istoria umanității, încă de la vechii egipteni care învinovățeau zeii pentru apariția cancerului, la Hipocrate care considera maladia ca fiind rezultatul excesului de bilă neagră în organism, medicii au încercat să înțeleagă și să trateze această afecțiune. În Roma antică, chirurgia era singura opțiune reală și a devenit majoritar status quo-ul medicilor în decursul celor două milenii. Odată cu dezvoltarea anesteziei în secolul al XIX-lea, chirurgia a avansat tot mai mult; cu toate acestea, prezenta încă limitări severe, în special pentru cazurile metastatice, când procesul oncologic se răspândea.
În aceeași perioadă, a apărut pentru prima dată ideea de imunoterapie, când un chirurg din New York, William Coley, a început să trateze pacienții care sufereau de cancer cu diferite tipuri de bacterii pentru a stimula sistemul imunitar să lupte împotriva bolii. Deși succesul acestei abordări a fost unul limitat, datorită activității lui Coley conceptul de imunoterapie s-a înrădăcinat în gândurile următoarelor generații de oncologi.

Secolul al XX- lea: un punct de reper în oncologie

În anul 1903, la cinci ani după descoperirea radiului de către Marie Curie, au fost tratați cu succes primii pacienți folosindu-se radioterapia. Acest tip de tratament utilizează raze de înaltă energie pentru a distruge celulele oncologice. La acel moment, acesta a reprezentat un pas uriaș înainte ce este încă utilizat în prezent. Radioterapia are însă limitele sale, deoarece deteriorează celulele normale în proces, ceea ce poate conduce la efecte secundare.
Următoarea evoluție notabilă în privința tratamentului a fost apariția chimioterapiei, descoperită pentru prima dată în timpul celui de-al doilea război mondial, prima vindecare a cancerului metastatic având loc în 19563. Acest lucru s-a dovedit a fi în acel moment o descoperire majoră, care a oferit pacienților o speranță reală. Chimioterapia a evoluat în următorii peste 70 de ani și este acum mult mai complexă, cu toate acestea, încă funcționează prin distrugerea fundamentală a celulelor oncologice, vizând în special celulele cu rata înaltă de diviziune. Deși se distrug celulele oncologice, la fel se întâmplă și cu alte celule normale, inclusiv celulele din sânge și măduva osoasă. Drept urmare, un efect secundar nedorit al chimioterapiei este distrugerea celulelor sănătoase, precum leucocitele, ceea ce poate predispune pacienții la diverse tipuri de procese infecțioase.

Cronologia tratamentului oncologic

Opțiuni de tratament actuale

Un mare pas înainte în tratarea afecțiunilor oncologice a venit odată cu dezvoltarea terapiilor țintite pentru cancer – un tip de tratament care blochează dezvoltarea oncologică interferând cu molecule specifice. În timp ce majoritatea chimioterapiilor standard acționează asupra tuturor celulelor care se divizează rapid, atât cele normale cât și cele oncologice, tratamentul țintit acționează asupra unor ținte specifice asociate cu cancerul.⁴
Cea mai recentă zonă de inovație se regăsește în imunoterapie, care acționează în mod special asupra sistemul imunitar. Tindem să considerăm sistemul imunitar ca fiind linia de apărare a organismului împotriva invadatorilor – virusurile și bacteriile care ne îmbolnăvesc. Din acest motiv acesta a evoluat de-a lungul timpului pentru a ne proteja.

Armata de celule T

Sistemul imunitar detectează și distruge orice nu aparține în mod natural organismului – inclusiv celulele normale care au devenit oncologice – recunoscând modificările adesea subtile care pot transforma o celulă normală într-una ‘străină’. În mod normal, sistemul imunitar acționează pentru eliminarea acestor celule străine sau anormale, utilizând celulele T pentru a identifica și a elimina posibilele amenințări. În unele cazuri, aceste celule mutante pot evita răspunsul imun, ceea ce le permite să se dezvolte în tumori potențial periculoase.
Terapia imuno-oncologică a fost dezvoltată prin înțelegerea biologiei cancerului și modul în care funcționează sistemul imunitar. Obiectivul acestor tipuri de medicamente este acela de a ajuta sistemul imunitar să recunoască și să atace celulele oncologice. Terapiile imuno-oncologice pot face acest lucru în diferite moduri, fie prin depășirea mecanismelor ce împiedică celulele T să inițieze un răspuns imun, fie prin stimularea un răspuns imun.
Biologia sistemului imun și oncologia reprezintă știință foarte complexă, însă cunoscând aspectele biologiei ce trebuie vizate, oamenii de știință pot adapta utilizarea tratamentelor pentru cancer prin imunoterapie în funcție de tipul specific tumoral individual. Terapia imuno-oncologică reprezintă o zonă de cercetare interesantă și în continuă dezvoltare, care poate schimba modul în care este înțeles și tratat cancerul în viitor.

Ce urmează? Viitorul imunoterapiei în tratarea cancerului

Pe măsură ce crește înțelegerea noastră asupra sistemului imunitar și a biologiei tumorale, evoluează de asemenea și speranța pentru dezvoltarea de tratamente care pot schimba viața oamenilor. În ultimii ani, s-au realizat progrese în dezvoltarea terapiei imuno-oncologice în ceea ce privește aspecte tumorale specific individuale.