Asertivitatea în comunicarea pacientă-aparținător

Mă simt neputincios, vreau să o ajut, dar nu știu cum și îmi este și mie greu. Trebuie să fiu puternic, să o susțin. Despre susținerea și suportul oferite persoanelor bolnave de cancer la sân se tot scrie, există informații și metode la îndemână, însă adesea este trecută cu vederea durerea aparținătorilor, a familiei pacientei. Aceștia știu că nu pot vindeca boala, nu o pot lua cu mâna și se simt neputincioși, iar acest lucru generează tristețe, frustrare, furie.

Sentimentele complexe și schimbările apărute în viața oamenilor dragi dvs. devin copleșitoare, iar ei se pot vedea într-o situație pe care nu știu să o gestioneze.
Poate doresc să vă ofere toată dragostea și suportul, dar le este frică să nu fie prea intruzivi. Poate le este teamă, dar nu vă spun asta ca să nu vă împovăreze și poate uneori efectiv nu știu cum să reacționeze sau dacă ce simt ei este corect, normal. Sau poate că uneori dvs. ați avut nevoie de sprijinul lor și nu ați știut cum să îl cereți, ați refuzat să îi suprasolicitați, să vă simțiți ca și cum ați fi o povară.

În urma unei traume, relațiile sunt afectate în mod direct, deoarece are loc o schimbare de rol, un schimb de responsabilități. Nu doar structura relației în sine are de suferit, ci și nevoile emoționale și fizice se modifică, astfel că viața așa cum o știți ia o întorsură complet diferită. Pot apărea astfel conflicte atât interioare, cât și în cadrul relației. De regulă, conflictul apare ca răspuns la starea de neputință, într-un cadru în care emoțiile nu sunt exprimate, relațiile oscilând de cele mai multe ori între pasivitate și agresivitate. Este necesar, așadar, un echilibru, o cale prin care emoțiile să poată fi scoase la lumină în mod constructiv astfel încât relația să poată continua în mod funcțional și sănătos. Acest echilibru se numește asertivitate. Asertivitatea este definită ca fiind exprimarea opiniilor și emoțiilor în manieră calmă și fermă, fără a afecta persoanele din jur. Cu alte cuvinte, a avea un comportament asertiv înseamnă a-ți apăra drepturile, ținând cont de sentimentele celuilalt. De ce este asertivitatea importantă? Pentru că ea este antidotul fricii și al îndoielii, aliatul unei bune stime de sine și punctul de pornire al acceptării de sine și a celuilalt. Relațiile asertive sunt caracterizate de comunicare eficientă, sinceră și deschisă, de motivație către colaborare, suport reciproc și de o bună dinamică.

Asertivitatea este un comportament care trebuie antrenat și susținut în vederea obținerii rezultatelor dorite. Care sunt, așadar, pașii către o relație echilibrată și suportivă?

- Înlocuirea vinovăției cu acțiune – vinovăția este prețul pe care îl plătim pentru a repeta greșeala, este invalidantă și nu duce către schimbare; uneori membri familiilor cu persoane bolnave de cancer nu știu cum să reacționeze, iar uneori pot greși; dacă simțiți că ați greșit în vreun fel față de o persoană dragă, exprimați-vă regretul și întrebați cum puteți repara greșeala.
- Adresarea fricii – spuneți-le celor dragi de ce vă este teamă, întrebați ce simt ei și ce puteți face împreună, concret, pentru a vă sprijini reciproc; atât persoana bolnavă cât și cei din jur se tem, le este frică de ce ar putea urma, iar reprimarea acestei emoții afectează relația; lăsați-o să iasă la suprafață și susțineți-vă reciproc.
- Exprimați furia – diagnosticul de cancer este unul care poate fi perceput ca fiind nedrept, astfel că furia este firească atât pentru pacient, cât și pentru aparținători; discutați despre furia dvs. și alcătuiți împreună un plan de rezolvare a problemelor ce pot fi rezolvate.
- Spuneți NU – învățați să refuzați chiar și oamenii dragi, fiindcă fiind disponibil permanent duce la frustrări care ulterior pot afecta relația; este în regulă ca atunci când o persoană are grijă de cineva să obosească și să aibă nevoie de timp pentru sine însuși/însăși; Sunt alături de tine, vreau să te ajut, însă am nevoie de câteva clipe doar cu mine.
- Exprimați emoțiile și nevoile – dacă persoana de lângă dvs. nu știe ce simțiți, nu are cum să vă sprijine; cereți direct ajutorul spunând care vă sunt nevoile, iar dacă nu sunteți sigur cum puteți fi alături de cei dragi, exprimați neputința și întrebați Cum te pot ajuta? Îmi doresc să te susțin și te rog să mă ajuți să descopăr cum pot face asta.
- Timp de calitate – petreceți împreună timp de calitate în care să îi spuneți celuilalt ce apreciați la el/ea, manifestați afecțiune și recunoștință; bucurați-vă de clipele frumoase petrecute împreună!