Rolul radioterapiei în tratarea cancerului de sân

Radioterapia este parte integrantă a tratamentului pentru cancerul de sân, ce utilizează doze de radiație pentru a lupta împotriva celulelor canceroase. În funcție de stadiul bolii și localizarea tumorii, uneori, se recurge doar la acest tratament, de sine stătător, pentru a vindeca boala.

Indicațiile radioterapiei în cancerul de sân

Radioterapia este indicată atât înainte de intervenția chirurgicală, cu scopul de a reduce dimensiunea tumorii, cât și după operația de mastectomie, când, alături de chimioterapie, are rolul de a distruge celulele canceroase restante, ce nu pot fi văzute cu ochiul liber în timpul operației, ci pot fi detectate doar printr-o analiză histopatologică locală.

Tratamentul standard în cancerul de sân presupune efectuarea radioterapiei după intervenția chirurgicală cu ajutorul unei aparaturi de iradiere cu energii înalte pe două câmpuri tangenţiale opuse.

Radioterapia țintită

La fel ca și chimioterapia, și radioterapia poate avea efecte secundare ce se pot traduce prin stări de oboseală și de greață, iritații la nivel local, precum și riscul de a dezvolta limfedemul brațului. De aceea, înainte de a începe tratamentul radioterapeutic, medicul va calcula doza de iradiere necesară, precum și direcția razelor, astfel încât să fie distruse cât mai multe celule canceroase, cu efectele adverse minime.

În unele centre, dotate cu aparatura medicală necesară, calcularea dozei de radioterapie se face cu ajutorul tomografiei computerizate cu simulare virtuală. Planul de tratament este computerizat astfel încât distribuția dozei în volumul țintă să fie omogenă, cu doze minime către organele cu risc, precum cordul sau plămânii. Însă, există și unități medicale, insuficient dotate, unde simularea și planul de tratament se fac în mod convențional.

Doza de radiații crește treptat, iar suprafața acoperită variază în funcție de mărimea tumorii și zonele invadate, deci de stadiul în care a fost diagnosticat cancerul de sân. Astfel:
• Se iradiază pacienta la nivelul patului tumoral, care include zona operată și aproximativ 2 cm de jur împrejurul acesteia pentru a spori siguranța. Această procedură este recomandată în special pacientelor tinere, care au avut și ganglionii axilari invadați și cu marginile de rezecţie pozitive.
• Se iradiază întregul perete toracic dacă pacienta a suferit o mastectomie radicală, respectiv au fost extirpați ambii sâni. Această procedură se recomandă în cazul pacientelor cu tumoră mai mare de 5 cm și cu mai mult de 3 ganglioni axilari invadați, precum și cu marginea de rezecţie pozitivă sau la distanţă mai mică de 1 mm faţă de tumoră.
• Se iradiază sânul sau peretele toracic, împreună cu zona supraclaviculară în cazul cancerului de sân invaziv, unde există mai mult de 4 ganglioni limfatici invadați. În situațiile de evidare ganglionară inadecvată, deci dacă nu a fost realizată corespunzător scoaterea ganglionilor limfatici afectați, se indică și iradierea axilei.
• Se iradiază parțial sânul în cazul pacientelor cu risc redus de recidivă sau în cadrul unor studii clinice. Volumul ţintă include patul tumoral şi o margine de 1 cm în cazul iradierii cu electroni şi 2 - 2,5 cm în iradierea cu fotoni.

Totodată, există și posibilitatea radioterapiei interne, numită și brahiterapie, care este folosită pentru a distruge celulele maligne cu ajutorul unor granule radioactive care sunt introduse în proximitatea tumorii aferentă sânului afectat.

Radioterapia postoperatorie se începe imediat după cicatrizarea operației și se poate realiza secvențial sau concomitent cu chimioterapia. Dacă pacienta prezintă factori de risc pentru recidivă, radioterapia se administrează intercalat, între administrările de citostatice. Dacă pacienta prezintă margini de rezecție pozitive, deci persistă celulele canceroase în imediata vecinătate a plăgii operatorii, atunci radioterapia este indicată înainte de chimioterapie.