Depresia – în umbra diagnosticului

Există în viaţa fiecărui om momente în care nimic nu pare să aibă sens, momente în care orice efort pare inutil, iar lupta pare pierdută. Aceste momente sunt cu atât mai frecvente şi mai intense în prezenţa bolii, în special atunci când este vorba despre un diagnostic de cancer. Prevalenţa stărilor depresive în rândul persoanelor cu cancer de sân este una ridicată, din cauza modului de manifestare a bolii şi a schimbărilor care apar implicit pe plan personal. Viaţa se schimbă aproape imediat, astfel că este necesară reconsiderarea prioritaţilor, angajarea în comportamente noi, acceptarea anumitor limite şi restructurarea convingerilor. În cazul cancerului de sân depresia apare din varii motive: manifestarea bolii în sine, durerea şi oboseala, schimbarea imaginii de sine, afectarea relaţiilor sexuale, lipsa suportului aşteptat, teama şi nevoia de adaptare la noua situaţie. Este important, deci, să vă puteţi baza pe dvs. înşivă pentru a face faţă trăirilor specifice acestei etape.

Depresia este descrisă ca fiind un sentiment de tristeţe marcantă, însoţită de sentimente de inutilitate şi vid. Alături de acestea, apar retragerea şi izolarea din plan social, descurajarea, lipsa de bucurie, şi modificările de apetit şi somn.
Aşadar, stările depresive acaparează cumva o bună parte din existenţă, fiind invalidante. Este posibil ca în urma diagnosticării cu cancer să aveţi astfel de trăiri, să simţiţi că totul se întâmplă ca în ceaţă, ca într-o umbră întunecată din care parcă nu există scăpare. Iar acesta este un lucru normal, pentru că treceţi printr-o mare provocare, astfel că are sens ca uneori să simţiţi că aţi obosit, că nu are rost. Da, depresia este invalidantă şi uneori puternică, însă nu fatală! Aşadar cum facem din încercare provocare şi depăşim depresia?

Validare – evitarea emoţiei şi învinovăţirea sunt comune în depresie, însă nu fac decât să o întreţină, deoarece mesajul transmis ia forme de tip „sunt slabăʺ, „nu sunt în stareʺ, „nimic nu îmi ieseʺ. Imaginaţi-vă că transmiteţi astfel de mesaje unei prietene aflate într-o situaţie dureroasă...nu aţi face-o, aşadar de ce să o faceţi faţă de dvs. înşivă? Trăirea emoţiei este foarte importantă, drept pentru care ce vă poate ajuta este nu să vă prefaceţi că ea nu există, ci să o validaţi: „Simt că nimic nu are sens, sunt tristă, iar acest lucru este normal, oricine în locul meu ar simţi la fel!ʺ. Astfel vă veţi susţine singură şi veţi normaliza ceea ce simţiţi, iar acest lucru pune bazele atitudinii necesare continuării luptei.

Obiective realiste – un simptom comun al depresiei este sentimentul de inutilitate, de vid. Acesta este firesc în contextul dvs., fiindcă se poate ca oboseala uneori să pară că depăşeşte resursele pe care le aveţi. În realitate însă, aveţi resurse mai multe decât credeţi, iar angajarea în activităţi cotidiene vă va ajuta să recăpătaţi sensul și utilitatea. Stabiliţi obiective realiste, astfel încât să vă setaţi mental către acţiune. Vă puteţi propune să redecoraţi sau să învăţaţi ceva nou, dar foarte important este ca obiectivul să fie unul realizabil şi plăcut pentru dvs.!

Ca şi cum – „Aş face ceva, dar nu am chefʺ - acest tip de discurs este normal şi apare în cazul fiecărei persoane. Oboseala, durerea şi adaptarea la contextul bolii scad nivelul de dinamism şi de motivaţie, iar acest lucru este firesc, însă atunci când vă propuneţi să păstraţi un tonus funcţional şi să depăşiţi stările depresive este indicat să vă propuneţi să faceţi anumite lucruri ca şi cum aţi avea chef: „Mă voi aranja şi voi ieşi la plimbare ca şi cum aş avea chef de astaʺ. Cu alte cuvinte, nu cheful controlează situaţia, ci dvs.!

Relaxare – acţiunea este importantă, dar nu uitaţi că în această perioadă aveţi o energie mai scăzută, deci trebuie să vă menajaţi. Luaţi pauze în care să nu faceţi nimic, faceţi exerciţii de respiraţie, mergeţi la un masaj. Pe lângă mesajul „Merit!ʺ, veţi obţine reglarea emoţiei şi un răgaz pentru relaţia cu propria persoană.

Mişcare – cel mai bun antidepresiv este sportul! Secreţia de serotonină (hormonul fericirii) alături de creşterea stimei de sine, fac din sport un leac extraordinar împotriva depresiei. Nu este nevoie să faceţi efort intens, ci efectiv să ieşiţi la plimbări atât cât simţiţi, să faceţi stretching sau chiar să grădinăriţi. Foarte important este ca mişcarea să nu fie foarte intensă şi să vă facă plăcere.