Închide meniul

Ce este biopsia de sân

Biopsia de sân sau biopsia mamară este un test prin care se prelevă o mică mostră de țesut sau, uneori, de fluid, dintr-o zonă identificată drept suspectă, din interiorul glandei mamare. Celulele prelevate sunt prelucrate prin metode specifice, după care sunt examinate la microscop și, daca este nevoie, testate în continuare prin metode avansate pentru a verifica şi confirma sau infirma prezența cancerului de sân. Examinarea anatomo-patologica descrisă în raportul anatomo-patologic (realizată de către medicul anatomo-patolog utilizând microscopul) este singura procedură de diagnostic, care poate determina cu siguranţă dacă zona suspectă este malignă (cancer) sau este benignă (nu este cancer). De aceea, trebuie să aveţi în vedere faptul că, simpla recomandare de a face o biopsie de sân nu înseamnă neapărat că aveţi cancer.

Există patru tipuri de biopsii:

  • biopsia aspirativă cu ac fin
  • biopsia mamară pe ac gros (biopsie tru-cut)
  • biopsia asistată prin vacuum
  • biopsia incizională (biopsia chirurgicala)

Biopsia aspirativă cu ac fin
Această metodă este aleasă mai rar, atunci când nodulul este probabil să fie un nodul chistic umplut cu lichid sau este ușor accesibil. Uneori, această procedură poate fi asistată ecografic pentru a ajuta medicul dumneavoastră să plaseze acul la locul exact.

Biopsia mamară pe ac (cea mai utilizata)
Prin această procedură se extrage o bucată mică de ţesut cu ajutorul unui ac mai gros, gol în interior. De obicei, este realizată sub anestezie locală. În timpul procedurii, medicul poate insera un marcaj metalic sau de carbon în interiorul tumorii, pentru a putea urmarii imagistic locul de biopsie si pentru ghidaj chirurgical. În cazul în care o intervenție chirurgicală este necesară mai târziu, marcatorul face mai ușoară pentru chirurg localizarea zonei anormale. Radiologul sau chirurgul care efectuează biopsia mamară pe ac, poate utiliza echipamente de imagistică de specialitate pentru a ghida acul la locul dorit.

Biopsia asistată de vacuum (este utilizată în cazuri atent selecționate, putând exciza aspirativ întreaga zonă suspectă) Este tot o biopsie mamară pe ac (mai gros decât la biopsia tru-cut) dar în timpul căreia pacientul este poziționat culcat pe burtă, pe o masă specială, care are o deschidere pentru piept, pieptul fiind comprimat, similar ca procedură din acest punct de vedere, cu o mamografie.

Biopsia chrirugicală (biopsia deschisă realizată de către medicul chirurg)
Acest tip de biopsie se realizează numai în cazul în care, tentativele de biopsie folosind cele trei tehnici descrise anterior, au eșuat.

Medicul radiolog va şti exact să vă recomande cel mai potrivit procedeu pentru dumneavoastră.

Rezultatul unei biopsii de sân
Odată ce biopsia este completă și țesutul este prelucrat specific, un medic anatomopatolog va examina țesutul recoltat, la microscop, pentru a identifica celule anormale sau canceroase. Elaborarea raportului anatomo-patologic este un proces care poate dura de la 24 de ore la 2-4 săptămâni în funcție de complexitatea cazului, de tehnicile de diagnostic utilizate (microscopie convențională, imunohistochimie (IHC) sau hibridizare in situ (ISH)). Pentru pacient, perioada de așteptare a rezultatului poate fi un calvar dar trebuie avut în vedere că raportul anatomo-patologic este esenţial pentru a lua o decizie cu privire la tratamentul de urmat. Raportul anatomo-patologic trebuie sa fie corect, complet si rapid (respectând această ordine)
Rezultatul pe care il primiţi de la Laboratorul de Anatomie Patologică ca urmare a unei biopsii de sân poate arăta că o anomalie imagistică de sân este benignă (non-invazivă) dar care în timp, se poate maligniza. Şi în acest caz, medicul dumneavoastră este singurul în măsură să vă consilieze cu privire la ce aveţi de făcut în continuare. Este posibil sa vi se recomande excizia, fie printr-o procedură chirurgicală, fie prin altă procedură minim invazivă. În orice situaţie, este bine să nu renunţaţi la autoexaminarea lunară a sânilor şi la mamografia anuală.
Dacă diagnosticul pe care îl primiţi este de tumoră malignă, deci cancer, impactul emoţional poate fi foarte mare. O informare corectă şi încrederea în medicii care vă vor ajuta să trataţi această boală sunt esenţiale pentru a o învinge.
Termenul de „cancer de sân" descrie de fapt, o varietate de tipuri de cancer care pot să apară la nivelul sânului. Diferitele tipuri de cancer de sân sunt în general clasificate în funcție de două categorii de factori – respectiv, unde sunt localizate celulele canceroase şi în ce măsură acestea sunt răspândite şi/sau predispuse la răspândire.

Carcinomul "in situ"
Cancerul de sân care apare în interiorul ductelor mamare sau interiorul lobulilor mamari este numit Carcinom Ductal "in situ" respectiv Carcinom lobular „in situ".
Pe lângă aceste tipuri, există și alte tipuri morfologice rare de carcinom in situ. Acestea necesită tratament chirurgical și/sau oncologic sau după caz, urmărire.
Decizia terapeutică aparține medicului curant sau comitetelor terapeutice multidisciplinare.

Boala Paget a mamelonului
Acest tip de cancer de sân apare în ductele din sân (carcinom ductal „in situ")și se extinde pe pielea mamelonului şi areolei. Se manifestă deseori cu senzație de arsură, mâncărime şi scurgere de sânge din mamelon. Boala Paget este o formă rară de cancer de sân, care apare la doar 1% din toate cazurile. În cazul în care nu se decelează un nodul şi biopsia arată lipsa invaziei, tratamentul pentru boala Paget este foarte eficient.

Carcinomul invaziv

Carcinomul ductal invaziv /NST
Dacă celulele canceroase s-au răspândit în ţesutul din jur, carcinomul va fi declarat a fi invaziv. Cel mai frecvent tip de carcinom mamar este carcinomul ductal invaziv (Carcinom mamar NST conform nomenclaturii Organizației Mondiale a Sănătății (OMS).

Carcinomul lobular invaziv
Este al doilea ca și frecvență după carcinomul NST.

În afară de aceste tipuri, există alte tipuri mai rar întânite de carcinoame invazive sau de alte tumori maligne ale sânului. Detaliem mai jos câteve dintre acestea, menționând încă odată că lista completă a entităților maligne este mult mai mare.

Cancerul de sân inflamator
Acest tip rar de cancer mamar invaziv reprezintă aproximativ 1% din toate cazurile de cancer de sân. Pielea sânului capată un aspect roşu, umflat, ca o coajă de portocală. Aceasta se intâmplă datorită blocării vaselor limfatice de către celulele maligne.

Carcinomul medular invaziv
Acest tip special de cancer mamar invaziv prezintă o delimitare relativ bine definită între țesutul tumoral și țesutul normal. Acest lucru previne răspândirea rapidă a cancerului, şi de multe ori poate fi tratat mai eficient în comparație cu alte tipuri de cancer de sân invaziv. Carcinoamele medulare reprezintă aproximativ 5% din cazurile de cancer de sân.

Carcinomul micropapilar invaziv
Este o formă rară de carcinom invaziv care are un prognostic mai prost având un potențial de metastazare limfoganglionară mai mare chiar și la dimensiuni mici ale tumorii primare.

Carcinomul mucinos invaziv Carcinomul mucinos este un alt tip rar de cancer sân invaziv. Acesta este format din celule canceroase care produc mucus. Acest tip de cancer de sân este tratabil şi oferă o rată mai mare de recuperare în comparație cu alte tipuri de cancer sân invaziv.

Carcinomul tubular
Este un subtip mai puţin agresiv al carcinomului ductal invaziv.

Tumora filodă
Aceste forme rare tumorale se formează în stroma sânului (ţesutul conjunctiv), în contrast cu carcinoamele care se dezvoltă în ducte sau lobuli. Tumorile filode sunt de obicei benigne, dar în cazuri rare, există şi forme maligne. Tumorile filode nu răspund la terapia hormonală şi nici la chimioterapie sau radioterapie. Ca urmare, tumorile filode benigne sau maligne se tratează chirurgical.

În afara tipului histologic al tumorii, rezultatul histopatologic al unei biopsii de sân trebuie să mai cuprindă gradul tumorii (care se mai numeşte grad Nottingham) care oferă informaţii privind cât de diferite sunt celuele maligne faţă de celulele normale şi care se corelează cu rata de creştere a tumorii şi, foarte important pentru individualizarea celui mai eficient tratament, starea receptorilor hormonali, statusul proteinei HER2/neu şi marcajul pentru proteina Ki67.

Statusul receptorilor hormonali
Un receptor hormonal este o proteină specializată situată la nivelul nucleului celulei tumorale. Receptorul se leagă de hormonii estrogen și progesteron prezenți în sânge. Odată legat, hormonul induce creșterea și multiplicarea celulei. Majoritatea cancerelor mamare de sân exprimă receptori hormonali, de multe ori, în număr mare. Atunci când receptorii hormonali sunt prezenţi, estrogenul și/sau progesteronul pot alimenta dezvoltarea cancerului. Vestea bună este că astfel de cancere dependente de hormoni, de cele mai multe ori răspund bine la terapia hormonală. Dacă nici receptorii de estrogen (ER) nici receptorii de progesteron (PR) nu sunt prezenţi, terapia hormonală va fi ineficientă. Pentru a determina starea receptorilor hormonali se foloseşte o tehnică numită testare ImunoHistoChimică sau IHC. Prin această tehnică, se determină nu doar prezenţa receptorilor hormonali ci şi intensitatea cu care sunt exprimați.

Testarea prezentei proteinei HER2/neu
Similar cu testul pentru receptorii hormonali, testul HER2 /neu identifică un anumit tip de proteină care se găsește în celulele canceroase precum şi gena care o produce. Numele acestei gene este receptorul factorului de creștere epidermal uman 2 (Human Epidermal growth factor Receptor 2). Proteinele HER2 sunt receptorii de pe celulele mamare. În general, genele conțin formula pentru numărul și combinația de proteine de care o celulă are nevoie ca să rămână sanatoasă şi să funcţioneze corect. Receptorii HER2 „sănătoși" sunt proteine care ajută celulele din sân să crească, să se dividă și să se auto-repare. Însă, în aproximativ un sfert din cancerele de sân, gena HER2 nu funcționează corect. ADN-ul celulei tumorale conține mai mult de 2 copii ale genei HER2, într-un proces cunoscut sub numele de „amplificare a genei HER2". Aceste copii suplimentare generează în celulele tumorale mai mulți receptori HER2, fenomen care se numește "supraexprimarea proteinei HER2". Rezultatul final este că celulele din sân cresc şi se divid într-un mod necontrolat. Aceste gene si proteinele pe care le crează, pot determina modul în care cancerul de sân progresează, precum și modul în care acesta răspunde la diferite tipuri de tratament.
Testul HER2/neu determină dacă există prea multe proteine HER2 sau un număr excesiv de copii ale genei sale. Dacă ați fost diagnosticată cu cancer de sân invaziv acest test este obligatoriu pentru decizia terapeutica. Acesta va ajuta echipa medicală să determină prognosticul bolii, caracteristicile tumorii, cat de agresivă este tumora, precum şi cele mai bune opţiuni de tratament.
Există 2 etape in testarea HER2:
Prima etapa este testul ImunoHistoChimic (IHC), la fel ca şi în cazul receptorilor hormonali. Rezultatul acestui test poate fi 0, 1+ , 2+ sau 3+. Valorile 0 şi 1+ indică un rezultat negativ, cu alte cuvinte un număr normal de proteine HER2. Valoarea 3+ indică un rezultat pozitiv, cu alte cuvinte supraexprimarea proteinei HER2. Atât în cazul rezultatului de 0 cât și in cazul rezultatutului de 3+, testarea IHC este suficientă. În cazul reultatului de 1+, în anumite condiții, la indicația medicului oncolog, se poate trece la testarea ISH. Valoarea 2+ este considerată o valoare echivocă care necesită obligatoriu parcurgerea celei de-a doua etape, de testare ISH.

Cea de-a doua etapa este cea denumita ISH (In Situ Hybridization). Această tehnică poate fi relizată prin mai multe metode. Dintre acestea amintim.

  • Testul FISH (“Fluorescence In Situ Hybridization”)
  • Testul CISH

Aceste tehnici presupun echipamente de înaltă performanţă si kit-uri costisitoare, de aceea se folosesc doar în cazuri bine definite. Există numai 4 tipuri de rezultat: pozitiv adică amplificarea genei HER2, negativ, indicând faptul că numărul de gene HER2 nu este excesiv, echivoc in acest caz se va testa din nou ISH printr-o altă metodă reflexă.
În raportul histopatologic, cancerul de sân cu supraexprimarea proteinei HER2 si amplificarea genei HER2 este numit carcinom HER2-pozitiv. Acest tip de cancer creşte de multe ori mai rapid, se extinde la alte zone mai ușor, și are o probabilitate mai mare de recurenţe comparativ cu cancerul de sân HER2-negativ. Vestea bună, ca şi în cazul receptorilor hormonali pozitivi, este ca acest tip de cancer răspunde bine la tratamente specifice.

Testul pentru Ki67
În final, dar nu mai puţin important, raportul histopatologic conţine informaţii privind rata de proliferare a celulelor maligne - ce proporție din celulele canceroase din interiorul tumorii sunt în proces de creştere şi diviziune. Un procent mai mare sugerează un cancer mai agresiv, mai rapid în creștere, în timp ce un procent mai mic indică un cancer mai mai blând, mai "leneş". Cel mai utilizat test care poate măsura rata de creștere este marcajul pentru Ki67. Aceasta este o proteină în celule care crește pe măsură ce celulele se pregătesc să se dividă în celule noi. Prin tehnica de ImunoHistoChimie (IHC) se poate măsura procentul de celule tumorale care sunt pozitive pentru Ki-67. În cancerul de sân, un rezultat mai mic de 10% este considerat scăzut, 10-20% este la limită, iar un rezultat de peste 20% este considerat ridicat.

În plus faţă de receptorii hormonali, HER2 şi Ki67, medicul anatomopatolog poate decide, în anumite cazuri, utilitatea şi a altor teste IHC pentru a evalua expresia unor antigene și care pot oferi informaţii suplimentare pentru individualizarea celui mai eficient tratament. Acestea pot fi CD10, p63, CK5/6, actina, S100, E-caderina, cromogranina, CK-34 Beta E12.

Gradul tumorii
Gradarea carcinoamelor invazive trebuie să fie făcută de medicul anatomo-patolog și trebuie menționată în raportul anatomopatologic. Gradarea este de fapt un scor care se realizează în funcție de diferențierea tubulară a celulelor canceroase, dimensiune, morfologia nucleară și rata mitotică (cât de multe celule tumorale se divid în momentul examinării). Exista trei grade:
– Gradul 1-tumora este bine diferențiată, adică celulele tumorale seamană cel mai bine cu țesutul mamar normal).
– Gradul 2-tumora este mediu diferențiată, adică celulele tumorale încep să piardă asemănarea cu testul mamar normal).
– Gradul 3-tumora este slab diferențiată, celule tumorale nu mai seamană sau seamană foarte puțin cu tesutul mamar normal
De obicei, gradele 1 și 2 conțin celule mai multe care exprimă receptori hormonali si sunt mai rar HER 2 pozitive, în timp ce gradul 3, exprimă mai puțini receptori, la o intensitate mai scăzută și sunt mai frecvent HER 2 pozitive.
Aceste observații nu sunt reguli, de aceea toate cancerele, indiferent de grad, trebuie testate pentru receptori hormonali Ki67 si HER2

Carcinomul triplu negativ

„Carcinomul triplu negativ" este denumirea generică pentru carcinoamele care au receptorii estrogenici, receptorii progesteronici și testul HER2 negative. În marea majoritate a cazurilor, acest tip de carcinoame au un indice de proliferare apreciat cu aujtorul Ki67 crescut și au un comportament agresiv, cu metastaze pe cale sanguină și cu o rata de recidivă crescută. De aceea, este foarte important ca acest tip de tumori să fie depistate în stadii incipiente, când dimensiunea este mică și celulele tumorale nu au metastazat.
Pe lângă categoria tumorilor agresive triplu negative, există un număr redus de cazuri de carcinoame triplu negative cu o agresivitate scăzută și un indice de proliferare apreciat cu ajutorul lui ki67, scăzut. Recunoașterea acestor tipuri rare de carcinoame triplu negative puțin agresive, este foarte importantă în decizia terapeutică, preîntâmpinând efectuarea unor tratamente agresive, oncologice și chirurgicale.