Grupurile de suport și rolul acestora

Conform specialiștilor, omul a fost și rămâne din toate punctele de vedere la baza piramidei sociale având deci nevoia de a trăi în grup. Chiar dacă refuză socializarea și preferă izolarea de grup, individul va fi motivat să se alăture semenilor săi. Sunt obiceiuri desprinse din istoria societății primitive - preistoria, atunci când oamenii aveau nevoie de grup pentru supraviețuire, dar se aplică același principiu și în rândul bolnavilor de cancer, cu atât mai mult în rândul celor diagnosticați cu cancer la sân. Orice om este, de cele mai multe ori, împăcat, mulțumit sau chiar mândru de corpul său, iar în privința unei femei, sânii pot fi aspectul cel mai apreciat al structurii sale fizice ori esența rolului de mamă.

Rolul grupurilor de suport

Ideea că unul sau ambii sâni vor suferi modificări reprezintă pentru pacientul diagnosticat primul pas către depresie. În plus, comportamentul familiei și apropiaților, la fel de bulversați și neputincioși în fața unui astfel de verdict, de cele mai multe ori îngreunează viața suferindului, punând pe umerii acestuia un stres suplimentar. Aici intervine rolul grupurilor de suport, oameni "necunoscuți", dar care "cunosc" la fel de bine transformările prin care treceți și care vă pot oferi sprijinul psihic atât de necesar. Sunt numeroase cazurile în care pacienții ascund celor dragi rezultatele analizelor, dar și mai numeroase sunt cazurile în care bolnavii intră într-o depresie post-diagnostic extrem de severă, refuzând comunicarea cu cei din jur. Paradoxal, însă, faptul că și alți oameni trec prin aceleași suferințe, înțeleg fenomenul și nu în ultimul rând au trăit deja ceea ce trăiți dvs., ajută!
Ajută să vedeți femei cochete, chiar dacă sub peruca impecabilă se ascunde un cap acoperit de smocuri de păr. Ajută să vedeți pacienți zâmbind, chiar dacă pieptul e total aplatizat din cauza dublei mastectomii! Ajută sa spuneți celorlalți ce și unde te doare, iar aceștia să înțeleagă perfect durerile dvs! Și asta pentru că reacțiile emoționale la aflarea diagnosticului sunt dintre cele mai variate. Poate fi vorba de șoc, frică, disperare, furie, sentiment de vinovăție sau chiar negare, sentiment de pierdere a controlului asupra propriei existențe și incertitudine privind viitorul. Sunt răspunsuri emoționale normale ale unui om confruntat cu boala. Emoțiile, comportamentele, gândurile și atitudinile pot facilita, dar și îngreuna adaptarea la boală. Grupurile de suport conduc la îmbunătățirea relaționarii sociale și emoționale, recuperare, atenuează boala și influențează în bine calitatea vieții în cancer.

Activități de suport desfășurate în cadrul societății:
a) terapie de recuperare – grupuri de suport şi autoajutorare;
b) consiliere psihologică şi suport emoţional;
c) activităţi terapeutice ocupaţionale (ex. lucru de mână – croşetat, tricotat, afişe din colaje, felicitări, confecţionat diverse obiecte, mărgele, etc.);
d) consiliere socială în cadru instituţionalizat;
e) informarea şi orientarea beneficiarilor privind drepturile şi obligaţiile;
f) evaluarea iniţială a persoanei şi a grupului restrâns / lărgit din care aceasta provine;
g) mediere socială;
h) activităţi de identificare a nevoilor sociale individuale, familiale şi de grup;
i) informarea specifică a beneficiarilor prin distribuirea pliantelor şi broşurilor.
j) acordarea de sprijin financiar în vederea participării la terapia de recuperare, investigaţii, control şi continuarea tratamentului specific;
k) acordarea de sprijin financiar prin asigurarea achiziţionării de materiale sanitare, etc.

Nu în ultimul rând, grupul suport are un rol important în privința reabilitării imaginii de sine. Tratamentul poate aduce modificări asupra corpului şi vieţii dumneavoastră, aceasta afectând totodată şi respectul de sine. Aceste transformări pot include pierderea în greutate sau îngrăşarea, cicatrici chirurgicale, diferite reacţii la tratament ale pielii, un oarecare edem al feţei, alopecia (pierderea părului). Din fericire, majoritatea acestor reacţii au un caracter temporar, ele dispărând treptat o dată cu încheierea tratamentului.
Primul pas pe care îl puteţi face în restabilirea imaginii de sine este să vă direcţionaţi energia şi gândurile în direcţia a ceea ce puteţi întreprinde pentru dumeavoastră (să îmbunătăţiţi această imagine).
O atenţie mai mare în îngrijirea pielii, dietă, exerciţii fizice şi o atitudine pozitivă sunt cele mai sănătoase căi de a vă recăpăta încrederea în sine.

Sfaturi
- Exprimaţi-vă sentimentele în legătură cu schimbările corpului dumneavoastră.
- Vorbiţi cu alţi oameni care au trecut sau trec prin probleme similare cu ale dumneavoastră şi întrebaţi cum au reuşit ei să facă faţă schimbărilor corpului.
- Faceţi o listă cu părţile frumoase ale corpului dumneavoastră şi vedeţi ce puteţi întreprinde pentru a menţine o imagine de sine cât mai bună.
- Râdeţi cât mai mult, s-a dovedit ştiinţific că râsul este o bună modalitate de luptă împotriva stresului.
- Gândiţi-vă la alternativa perucii, dar mai gândiţi-vă şi la eşarfe, pălării, şepci. Dacă sunteţi o persoană îndrăzneaţă şi nonconformistă, luaţi în considerare şi posibilitatea de a ieşi din casă fără ceva pe cap, chiar dacă aveţi alopecie.
- Purtaţi haine confortabile. Purtaţi culori vii - chimioterapia şi radioterapia dau pielii o culoare palidă, iar hainele frumos colorate, vor atenua acest aspect; aveţi curajul să fiţi deosebiţi!
- Aveţi grijă de pielea dumneavoastră, folosiţi loţiunile de corp, preferabil fără parfum, fără alcool, hipoalergenice.
- Folosiţi cremele de corp pentru a menţine pielea hidratată, evitaţi apa fierbinte.
- Folosiţi creme cu factor de protecţie solară.

Perioada tratamentului poate fi însoţită de sentimente de nesiguranţă şi incertitudini. Întrebări de genul „Când se vor termina toate astea?” sau „Ce voi face mai departe?” sunt absolut normale în această perioadă. Răspunsurile la aceste întrebări variază, deoarece fiecare pacient răspunde diferit la tratament, iar complicaţiile sunt uneori greu de prevăzut. Pacienţii se pot adapta situaţiei pur şi simplu luând fiecare zi aşa cum este ea!