Consilierea în cazul tumorilor inoperabile

Potrivit Organizației Mondiale a Sănătății, pentru 2020, cancerul rămâne una dintre bolile cu incidență mare și impact social semnificativ, care implică milioane și milioane de pacienți și familiile acestora. Dar care sunt implicațiile psihologice, individuale și interpersonale? Cu siguranță progresele științifice ale medicinei au schimbat istoria bolii, dar nu și implicațiile ei. Durerea, perspectiva decesului, efectul traumatic al terapiilor, simptomele depresive, consecințele asupra relațiilor cu familia și sfera profesională sunt doar câteva dintre multele probleme cu care un pacient oncologic și familia sa se confruntă în timpul bătăliei cu boala. Impactul psihologic negativ al cancerului în conştiinţa publică se datorează caracterului de boală incurabilă, care continuă să reprezinte una din cauzele majore de deces în întreaga lume.

Un al doilea element generator de anxietate este legat de terapia antineoplazică, care adesea este agresivă, mutilantă şi debilitantă, producând numeroase limitări ale calităţii vieţii.

Însă nu există un comportament standard în confruntarea pacientului cu cancerul.

Fazele reacţiilor psihologice la momentul diagnosticului oncologic în principiu sunt:

• Refuzul (negarea) – este faza în care pacientul neagă orice evidenţă privind boala, contestând părerea sau diagnosticul medicilor.
• Revolta – unii pacienţi acceptă diagnosticul clinic, iar alţii se mențin în faza de negare, pe acest fond instalându-se furia şi revolta.
• Furia poate fi îndreptată asupra celor din jur (familie, personal medical).
• Resemnarea – când pacientul se adaptează la boală.
• Sindromul anxios depresiv –o situaţie similară cu cea descrisă mai sus. Pacientul manifestă un dezinteres în creștere față de viață și în această fază poate refuza continuarea tratamentului.

Frica, furia și anxietatea sunt foarte răspândite în rândul pacienților cu cancer și al membrilor familiilor lor. Mijloacele de combatere constau în acordarea de suport de specialitate, psihologic.

Sunt pacienţi oncologici care reactualizează vechi conflicte emoţionale rămase nerezolvate, în timp ce alţii au nevoie doar de o persoană faţă de care să îşi exprime sentimentele, iar psihoterapeutul are un rol important în procesul de consiliere pentru că pacientul nu trebuie să-şi piardă speranţa. Pe lângă acesta, suportul poate fi dat și de medicul de familie, oncolog, psihiatru, preot, asistentă medicală, familie, prieteni. Terapiile cognitive duc la o creştere a capacităţii de a răspunde pozitiv stresului emoţional și sunt decisive pentru ca pacientul să poată participa la decizii care țin de tratament.

De reținut că trebuie să se intervină imediat pentru că anxietatea tinde să se accentueze în momentele cum ar fi: cel al diagnosticării, al debutului terapiei sau depistării recidivelor.

Poate unul dintre cele mai grele diagnostice de comunicat și de suportat de către pacient este acela că tumora este inoperabilă. În acest caz scopul tratamentului psihologic ar trebui să urmăreacă asigurarea confortului pacientului, minimalizarea stresului familial, rezoluţia simptomelor legate de faza terminală în care se află şi optimizarea funcţiei cognitive. Și nu în ultimul rând, dacă starea psihică a pacientului se degradează, medicația paliativă ar putea include și tratamente antipsihotice.