Inchide meniul
  • Acasă
  • Despre noi
  • Generalități cancer de sân
  • Prevenție
  • Diagnostic
  • Viața cu cancerul de sân

Despre noi

Cancerul de sân în cifre

Cancerul mamar este cel mai frecvent dintre toate tipurile de cancere la femei și reprezintă principala cauză de deces prin cancer la femeile europene, potrivit Societății Europene de Oncologie Medicală (European Society for Medical Oncology). Se estimează că una din nouă femei din Europa va face, la un moment dat în viață, cancer de sân dar aceste estimări variază de la o țară la alta.

Afla mai multe

Despre proiect și Roche

Prin platforma canceruldesan.ro Roche își propune educarea publicului larg cu privire la prevenirea, diagnosticarea, tratarea cancerulul mamar. Site-ul se adresează atât pacienților cu această afecțiune, cât și aparținătorilor acestora care vor să afle mai multe detalii legate de boală, de stilul de viață și de felul în care poate fi gestionat cancerul de sân.

Articole populare în aceasta categorie

Articole populare în aceasta categorie

Articole populare în aceasta categorie

Viața cu cancerul de sân

Articole populare în aceasta categorie

Glosar de cancer mamar cu termeni explicativi

Articole populare în aceasta categorie

Articole populare în aceasta categorie

Articole populare în aceasta categorie

Împrietenirea cu emoţiile

De la Nu plânge că e ruşine şi până la Trebuie să fii tare, probabil că aţi fost expuse la diferite mesaje de invalidare a emoţiei. Cultura noastră şi modul în care am fost educaţi invalidează emoţia, pentru că există o aparentă nevoie de raţionalitate şi de distanţare faţă de afecte, încurajate social şi căutate de majoritatea persoanelor. În mod eronat se consideră că a controla emoţiile ar reprezenta o dovadă de evoluţie, de inteligenţă. Acest lucru este fundamental greşit pentru condiţia noastră de oameni, fiinţe raţionale, sociale, dar, mai ales, emoţionale. Atunci când o persoană ignoră ceea ce simte, nu face decât să se ignore pe sine, să tacă acea voce interioară de care are, în realitate, nevoie. Totuşi, gestionarea emoţiei în mod funcţional, astfel încât să crească şi nu să scadă calitatea vieţii, este ceva ce trebuie învăţat în cazul în care nu a făcut parte din educaţie, iar acest lucru începe prin acceptare.

Simţiţi durerea pentru că ea există! Simțiţi pentru că în mod firesc apare un răspuns emoţional. Aveţi dreptul să trăiţi fiecare stare în parte, fără a permite nimănui să vă spună cât de tare trebuie să fiţi, fără să vă judecaţi pentru vulnerabilitatea dvs. Emoţiile ce vor apărea în această perioadă pot părea uneori copleşitoare, dar fuga de ele nu va face decât să le întărească. Apar îngrijorările, nopţile nedormite, crește nivelul de anxietate şi de tristeţe, însă acestea vă vor şi transmite ce este important pentru dvs., ce este important să apreciaţi în viaţă. Totuşi, sunteţi stăpâne pe propria viaţă, drept pentru care este important să stabiliţi termenii relaţiei dvs. cu propriile emoţii.

Cum vă găsiţi liniştea într-o vâltoare de emoţii?

1. Acceptaţi şi exprimaţi ce simţiţi! Este normal să simţiţi tristeţe, să simţiţi teamă în orice perioadă de tranziţie şi mai ales în ceea ce probabil este cea mai grea a vieţii dvs. Primul pas în a gestiona o astfel de durere este acceptarea emoţiilor şi discutarea lor cu cei apropiaţi sau cu un specialist.

2. Numiţi şi observaţi emoţia! Adesea simţim emoţii fără să ne dăm seama, crezând că este vorba doar despre o stare de agitaţie sau crezând că ceva e în neregulă cu noi. Observaţi ce se întâmplă în corp atunci când simţiţi o emoţie (accelerarea pulsului, gol în stomac) şi numiți ceea ce simţiţi: teamă, furie, bucurie, tristeţe.

3. Oferiţi-vă compasiune! Atunci când simţiţi teamă, tristeţe sau nelinişte, încercaţi să vă vorbiţi cum aţi face-o cu o persoană dragă: compătimitor, cu înţelegere şi iubire. Puteţi chiar să asociaţi o mişcare sau o atingere cu acest moment în care vă liniştiţi singură.

4. Validaţi şi normalizaţi! Atunci când apare emoţia, este de ajutor să o validaţi şi să o normalizaţi spunând simplu “Ceea ce simt este normal, are sens pentru mine să simt acest lucru, oricine în locul meu s-ar simţi la fel”.

5. Nu generalizaţi! Faptul că în acest punct viaţa este grea şi neplăcută, nu înseamnă că aceasta este aşa mereu. Înseamnă doar că viaţa are suişuri şi coborâşuri şi că orice poate fi depăşit, indiferent cât de greu ar părea. Nu veţi simţi de acum doar tristeţe, ci dimpotrivă, faptul că treceţi prin aceste emoţii demonstrează că lupta nu a fost pierdută.

6. Căutaţi sensul! Nevoia omului de a oferi semnificaţie şi utilitate vieţii este foarte puternică, aşadar ceea ce poate ajuta este găsirea sensului în orice set de circumstanţe: sens prin creaţie, iubire, natură şi chiar şi suferinţă. Căutaţi acel ceva care vă împlineşte şi practicaţi-l zilnic.

7. Acceptaţi contradicţia emoţiilor trăite! Emoţiile pot fi diferite şi chiar contradictorii, iar dvs. le puteţi simţi simultan. Tristeţea diagnosticului şi bucuria dată de suportul familiei, teama de recidivă alături de speranţa recuperării... toate acestea pot apărea în acelaşi timp şi este indicat să le integraţi aşa cum sunt.

Emoţia este motorul vieţii, este cea care ne arată că încă suntem aici, încă trăim şi încă mai avem de oferit şi de luptat. Da, emoţia uneori poate să ne ducă în locuri întunecate, dar tot ea ne ţine de mână în drumul spre ieşire şi tot ea ne este alături în locurile pline de culoare şi sunet. Atâta timp cât simţiţi, trăiţi!